De cand n-am mai scris multa vreme a trecut

N-am mai scris de mult timp, fie pentru ca am fost ocupata, fie pentru ca n-am avut idei sau pur si simplu n-am avut chef…
Ce-am mai facut in lunile astea? Am cunoscut un baiat in mai, am inceput o relatie care merge foarte bine si ma bucur cat pot de tot impreuna cu el, apoi am inceput una bucata sesiune care a tinut cam o luna jumate, a fost o perioada foarte stresanta, trebuia sa invat si, in acelasi timp, sa scriu si la licenta. Am picat ultimul examen, la conta, pe care il taraiam dupa mine din anul I si am intrat cu el in extrasesiune, intr-un final l-am luat, mi-am luat si licenta, m-am inscris la master si in sfarsit am luat vacanta, pe la mijlocul lui iulie.
De ziua mea am fost intr-o scurta excursie pana la Gyula in Ungaria, la strand si apoi la inceputul lui august am fost o saptamana la mare la noi si am hotarat ca la anul o sa plecam in tari mai calde cum ar fi Grecia, Turcia sau daca o sa stam excelent cu banii, poate in Brazilia.
A trecut vara foarte repede, luni o sa inceapa scoala si pana la vara viitoare mai e atat de mult, acum sunt linistita si fericita pe de o parte, iar pe de alta parte nu m-as fi gandit ca e atat de greu sa-ti gasesti un job, am inceput sa-mi caut de lucru cam de o luna jumate, am incercat sa vand carti pe centru, dar nu prea mergea, am fost la cateva interviuri, dar nimic serios pana acuma si asa m-am saturat sa stau acasa si sa nu fac nimic, asa de mult mi-ar placea sa am ceva de facut, un job serios…
Cand ne intorceam de la mare, in tren, am primit o veste trista, am pierdut un om drag mie si familiei mele, pe unchiul meu, un om care a iubit viata foarte mult, un om de o valoare deosebita care si-a crescut baietii singur si a facut din ei barbati in adevaratul sens al cuvantului, un om care oricat de multe probleme avea gasea mereu puterea si taria sa zambeasca, dar pana la urma cancerul l-a rapus si a plecat dintre noi. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

Make me babies.com

Am vazut la statusul unui prieten un link catre un site si am intrat sa vad despre ce-i vorba pe www.makemebabies.com si cand colo era vorba despre un site care iti arata cum vor arata copiii tai cu partenerul tau sau cu oricare celebritate de la Hollywood.Tot ce trebuia sa faci era sa uploadezi o poza cu tine in care sa ti se vada bine fata si una cu partenerul sau sa alegi celebritatea cu care vroiai sa “faci” un copil virtual in mai putin de 9 luni şi fara sa ai nici un fel de contact cu persoana respectiva,in cazul in care erai curios sa vezi cum arata si bineinteles, asa cum cred ca stiti deja, mie imi plac foarte mult copiii si n-am putut sa ma abtin, asa ca deja am o cresa acasa de copiii cu diverse persoane cunoscute de la Hollywood, pacat ca “tati” lor nu stiu de existenta mea dar am sa vad arat in cazul in care sunteti curiosi cum ar arata copilul meu cu Johnny Depp, Brad Pitt, David Beckham, Marilyn Manson, Vin Deisel si George Cloney care e preferatul meu dintre toti
Enjoy…

Despre incredere,iubire si constiinta

Sunt momente in care fiecare dintre noi am simtit nevoia unei imbratisari si sa ni se spuna sincer ca suntem pe drumul bun,ca e bine ceea ce facem,ca o sa ajungem acolo unde ne dorim,ca o sa fie bine.Eu intotdeauna am spus ca omul care va sti sa ma tina in brate fara sa-i cer asta si fara sa intrebe de ce va fi omul cu care am sa-mi imapart viata,la bine si la rau.Dar ce-i de facut atunci cand omul pe care il iubesti atat de mult iti tradeaza atat increderea ta cat si a ei?A ta pentru ca,constient sau nu,te-a dezamagit foarte tare,pentru ca vedeai un model in el si a ei pentru ca a mintit-o.
Increderea ar trebui sa fie baza oricarei relatii,de orice fel ar fi ea,pentru ca fara incredere,s-ar crea haos,am deveni paranoici,dar mai poti sa ai incredere intr-un om care atunci cand ai impresia ca totul e bine te dezamageste iar,iti tradeaza din nou increderea,atat a ta cat si a ei?Mai poti sa iubesti un om in care nu ai incredere si pui la indoiala tot ce iti spune?Mai poti sa-l accepti?Sa zicem ca increderea este ca zidurile unui castel, o fortareata care il apara de rautatile din jur,castelul sunt ei,dar daca el cu fiecare minciuna distruge cate o caramida din acest zid in fiecare zi,apoi, dupa catva timp, impreuna cu ea, din caramizile care au ramas, incearca sa-l reconstruiasca,doar ca de data asta e ceva mai mic si mai fragil,apoi il distruge iar,la un moment dat n-o sa mai aibe ce sa reconstruiasca.Oare au ajuns in acel punct?In punctul in care nu mai e nimic de facut?Refuz sa cred asta…
Despre iubire nu pot sa spun decat ca ea te inalta,iti da puterea sa continui,sa speri,sa lupti,sa nu te opresti niciodata,dar pentru ca o relatie sa mearga,e intotdeauna nevoie de doi oameni,unul singur nu o sa reuseasca decat pentru o anumita perioada de timp, e ca si cum s-ar lupta cu morile de vant.Atunci cand iubesti pe cineva,indiferenta lui te doare cel mai tare si cu asta n-ai cum sa mai lupti,e o batalie pierduta inainte de a o incepe.In situatia asta ce-i de facut?Sa renunti?Si daca vrei sa renunti,si pur si simplu, esti pus in situatia in care nu poti sa renunti si sa o iei de la capat?Atunci doare cu adevarat si ai impresia ca mai jos de atat nu poti sa cazi,dar ziua de maine nu face altceva decat sa te impinga si mai jos,tot mai jos,si in fiecare zi iti spui ca acolo e fundul,ca mai jos n-ai cum sa cazi…doare.
Un om care face lucrurile astea nu are suflet si nici constiinta,pentru ca daca ar avea ar schimba ceva,are avea macar putina decenta, nu m-ar pune sa fiu partasa,intr-un fel sau altul, la mizeriile lui,doar pentru a nu strica si mai mult lucrurile pentru ca prin minciunile mele sa incerc sa indrept sau sa ascund greselile lui.Intotdeauna am considerat ca adevarul oricat de tare ar durea e mult mai usor de acceptat decat o minciuna spusa frumos,dar cu fiecare zi care trece imi dau seama ca lucrurile pe care nu le stii n-au cum sa-ti faca rau.Ce-i mai bine,sa fii prostul satului sau sa te lupti cu morile de vant?
De asta imi plac mie atat de mult copiii,pentru ca ei sunt curati sufleteste,sunt,de multe ori cruzi,fara sa-si dea seama,prin sinceritatea lor,dar cred ca nimic pe lumea asta nu e mai sincer decat o imbratisarea si un pupic venit din partea unui copil,frumusetea zambetului si bucuria din rasul lui.Pentru ei cuvinte precum minciuna,ipocrizie nu exista inca,si de fiecare data cand sunt suparata,imi iau fericirea si linistea din lucrurile marunte care mi se intampla zi de zi,din soarele de afara de care ma bucur in fiecare zi, din energia si entuziasmul cu care vine sa-mi spuna ce poezie a mai invatat la gradinita,ma pune sa-i construiesc roboti, avioane si nave spatiale din lego,coloram sau ne uitam impreuna la desene animate.Copiii sunt extraordinari,atunci cand fac toate lucrurile astea timpul se opreste in loc pentru cateva minute,ore si nimic din ce se intampla in jur nu mai conteaza,atunci sunt fericita …

De la bal la spital

Cand eram mai mica,parintii mei ma tineau destul de din scurt,eram prima care trebuia sa intre in casa,cand alti copii mai ramaneau afara sa se joace,aveam intotdeauna ore la care sa vin acasa,se suparau daca intarziam,si la vremea respectiva ma suparam pe ei,ma deranjau lucrurile astea,dar acum ii inteleg intr-un fel pentru ca m-au invatat de mica sa fiu responsabila,acum intotdeauna ajung cu 5 minute inainte de ora stabilita cand trebuie sa fiu undeva si ma deranjeaza foarte tare nepunctualitatea,o consider o lipsa de respect fata de omul cu care trebuie sa te intalnesti.
Intotdeauna am fost un om sensibil,poate mult prea sensibil cateodata,si am platit pentru asta,pentru ca de foarte multe ori am fost dezamagita si am suferit,pun suflet in relatiile pe care le am cu oameni care imi sunt apropiati si ma deranjeaza din ce in ce mai tare rautatea oamenilor,ipocrizia lor.Intotdeauna mama imi spunea ca daca vreau sa-mi fie bine,niciodata sa nu las pe nimeni sa stie ce simt eu cu adevarat daca sunt fericita sau suparata,sau daca ma doare ceva,pentru ca oamenii sunt rai si niciodata n-am ascultat-o si am platit pentru asta.Intr-un timp am incercat sa ma schimb,sa aplic proverbul ala “ochi pentru ochi si dinte pentru dinte”,dar mi-am dat seama ca nici asa nu-i ok,ca nu ma simt eu bine asa.Ce-i de facut?Nici eu nu stiu,poate ca sunt prea naiva sau poate ca inca nu m-am lovit atat de tare incat sa-mi doresc cu adevarat sa ma schimb din punctul asta de vedere,habar n-am.
In alta ordine de idei,nu stiu ce am patit,dar duminica dimineata m-am trezit din cauza unei dureri la piciorul stang si ma durea atat de tare oricum as fi stat nu numai cand calcam pe el,ba chiar pana seara s-a si umflat si ma duc luni fain frumos la urgenta.Eram toata speriata ca nu vroiam ghips sau in mintea mea bolnava imi faceam deja filme cu operatii si oase crescute aiurea in talpa.Mi-au facut film,nu aveam oase rupte sau alte minuni,dar era atat de umflat ca nu ma puteam incalta cu nimic,doctorii au pus umflatura si durerea pe seama unei infectii sau muscaturi a unei lighioane,desi eu nu-mi amintesc sa ma fi muscat ceva si in plus s-a umflat in timp,nicidecum dintr-o data,asa ca m-am ales preventiv cu o injectie de tetanos in mana,una bucata picior stang bandajat in comprese cu rivanol si spirt,o saptamana in care o sa-mi tai venele de plictiseala pentru ca trebuie sa stau acasa, in pat,cu picorul intins si ridicat,cu un pumn de medicamente, unul mai tare ca altul si de la care m-au luat si durerile de stomac si cireasa de pe tort,dupa ce termin tratamentul cu antibiotice trebuie sa-mi fac un ditamai setul de analize ca sa vada exact daca e intr-adevar o infectie sau,Doamne fereste, cine stie ce minune de boala imi descopera.
Dupa cum bine observati,intotdeauna mi-a fost frica de boala si reactionez urat cand sunt bolnava,imi fac tot felul de filme horror in mintea mea,asa ca multumesc oamenilor care,saracii,sunt nevoiti sa ma suporte si sa ma inteleaga zilele astea,in special parintiilor si tie…

Toate vechi si noua toate….vorba poetului

A trecut si stresiunea,mi-am luat toate examenele din sesiunea asta,mai putin restanta la management,de anul trecut,la care m-am hotarat ca nu-i cazul sa-i dau lectii de management profesoarei si sa iau un 10 cu felicitari asa ca am decis ca ma multumesc si cu un 5 la vara si in consecinta am dat foia goala .A trecut si vacanta,cand, nu stiu,si uite asa am inceput un nou semestru,in care am un orar de tot rahatul cu ferestre zilnic,mai traduc din cand in cand pentru licenta vietii ca na,trebuie facuta si asta si imi trec zilele una dupa alta,si imediat vine week-end-ul si cand a trecut inca o saptamana?????

Am fost aseara la mall,la filmul ala horror 3D,am ras foarte mult,chiar cu lacrimi,la comentariile de pe marginea filmului,incercand totusi sa rad pe infundate ca sa nu deranjez toata sala cu rasul meu deloc colorat,dar au fost si momente in care m-am speriat, am tresarit si m-am facuta mica in scaun,una peste alta a fost ok,parerea mea e ca filmul merita vazut,actiunea e ok,efectele si mai ok,doar ca prea putine dupa umila mea parere.

Sunt linistita,impacata cu mine,fericita,imi place de mine asa cum sunt acuma si ceea ce mi se intampla,apreciez foarte mult sinceritatea ta si faptul ca ai incredere sa vorbesti cu mine de toate,asta e ultimul “multumesc” pe care il spun,promit .

Cam asta am facut in ultimul timp.Sa aveti parte numai de zile frumoase si insorite,atat la propriu,cat si la figurat,pentru ca eu m-am cam saturat de vremea asta urata si de ninsoare si astept sa vina odata primavara…